Skip to main content

De la scenarii la obiective: lecții din proiectul planului de renovare a clădirilor al României

Residential apartment buildings undergoing energy-efficiency renovation, with scaffolding and exterior insulation.
Technical Article
Romania

De la scenarii la obiective: lecții din proiectul planului de renovare a clădirilor al României

Proiectul de plan de renovare al României atinge pe hârtie reperele EPBD. Modelarea noastră arată ce opțiuni de politică sunt necesare pentru ca acestea să fie atinse și în practică.

Editorial Team

Authors

Ece Özer, TU Wien | LinkedIn profile

Lukas Kranzl, TU Wien | LinkedIn profile

Andreas Müller, e-think energy research | LinkedIn profile

Francesca Conselvan, e-think energy research | LinkedIn profile

Marcus Hummel, e-think energy research | LinkedIn profile

Sara Ortner, ifeu (Institute for Energy and Environmental Research Heidelberg) | LinkedIn profile

Mihai Moia, ROENEF | LinkedIn profile

Andrei Iorgulescu, ROENEF | LinkedIn profile

(Note: Opinions in the articles are of the authors only and do not necessarily reflect the opinion of the European Union)


Introducere

Directiva reformată privind performanța energetică a clădirilor (EPBD, Directiva (UE) 2024/1275) înlocuiește strategiile de renovare pe termen lung cu planuri naționale de renovare a clădirilor (NBRP, după acronimul din limba engleză). Fiecare stat membru trebuie să descrie fondul său de clădiri, să stabilească obiective pentru 2030, 2040 și 2050, să enumere politicile și măsurile prin care acestea vor fi atinse și să estimeze investițiile necesare. În centrul fiecărui plan se află două obligații cuantificate din articolul 9. Pentru clădirile nerezidențiale, standardele minime de performanță energetică (MEPS) trebuie să asigure renovarea, până în 2030, a 16 % dintre clădirile cu cea mai slabă performanță și, până în 2033, a 26 % dintre clădirile cu cea mai slabă performanță. Pentru clădirile rezidențiale, o traiectorie națională trebuie să reducă consumul mediu specific de energie primară al fondului de clădiri cu 16 % până în 2030 și cu 20–22 % până în 2035, cel puțin 55 % din această reducere provenind din cele 43 % dintre clădirile cu cea mai slabă performanță. Primele proiecte ale NBRP trebuiau transmise până la 31 decembrie 2025, iar planurile finale trebuie transmise până la 31 decembrie 2026.

În cadrul proiectului LIFE EPBD.wise, TU Wien, e-think energy research și ifeu au colaborat cu ROENEF, cu ministere, agenții și experți din România pentru a sprijini elaborarea NBRP și punerea în aplicare a articolului 9. Acest articol se bazează pe cele două rapoarte cu orientări de politică elaborate pentru România, privind NBRP și articolul 9, și compară concluziile acestora cu proiectul de NBRP transmis de România în decembrie 2025. În loc să reluăm imaginea de ansamblu la nivelul UE, prezentată în sintezele orientărilor de politică EPBD.wise privind NBRP și articolul 9, ne concentrăm pe ceea ce arată un caz național în privința datelor despre fondul de clădiri, a principalelor provocări în elaborarea planului, a rolului scenariilor și a condițiilor în care obiectivele articolului 9 pot fi atinse.

 

Stadiul planurilor

Doar câteva state membre au respectat termenul din decembrie 2025: opt, printre care și România, transmiseseră un proiect până la sfârșitul anului. Până în mai 2026, Comisia primise 16 proiecte complete, iar Centrul Comun de Cercetare (JRC) a publicat în iulie 2026 evaluarea acestor planuri. Evaluarea a constatat că toate proiectele includ obiective privind consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră și că aceste obiective sunt mai clare și mai comparabile decât cele din strategiile de renovare din 2020. Totodată, a semnalat puncte slabe recurente: sărăcia energetică este tratată ca prioritate, dar lipsesc adesea obiective clare de reducere, impactul politicilor este rareori cuantificat, iar sursele de finanțare sunt mai puțin dezvoltate decât estimările necesarului de investiții. De asemenea, MEPS pentru clădirile nerezidențiale și datele privind activitatea actuală de renovare necesită în continuare îmbunătățiri.

Proiectul de NBRP al României a fost elaborat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), cu sprijinul Băncii Mondiale. În comparație cu multe alte proiecte, acesta este detaliat. Stabilește praguri MEPS numerice și cuantifică traiectoria rezidențială pentru fiecare an de referință. Un studiu comparativ realizat de Renovate Europe a constatat că, dintre primele proiecte analizate, doar România și Spania și-au operaționalizat pe deplin traiectoriile rezidențiale. Planul este, de asemenea, transparent în privința limitelor sale: precizează că măsurile, calendarele și cifrele privind investițiile sunt orientative, că guvernul nu și-a asumat încă angajamente în privința lor și că EPBD este încă în curs de transpunere în legislația națională.

În observațiile sale din iulie 2026, Comisia descrie proiectul României ca fiind cuprinzător și aproape complet, transmis înainte de termen și bine aliniat cu Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) din 2024. Proiectul vizează o reducere cu 53 % a consumului de energie primară al clădirilor până în 2050 față de 2020 și o reducere cu 71 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 față de 2023. Comisia solicită totodată României să îmbunătățească mai multe aspecte în planul final. Factorii de conversie în energie primară și factorii de emisie ar trebui să reflecte evoluția preconizată a producției de energie electrică și termică; pragurile MEPS, în special cele pentru 2050, ar trebui să fie compatibile cu un fond de clădiri cu emisii zero; iar fiecare politică și măsură ar trebui însoțită de un buget și de un impact cuantificat. De asemenea, României i se cere să stabilească obiective privind sărăcia energetică pentru 2040 și 2050, să demonstreze modul în care cazanele pe combustibili fosili vor fi eliminate treptat până în 2040 și să acorde părților interesate suficient timp în cadrul consultării publice. Mai multe dintre aceste puncte sunt exact întrebările la care analiza de scenarii poate contribui cu răspunsuri.

 

Ce trebuie rezolvat pentru un NBRP de calitate

În cadrul EPBD.wise, nevoile de politică ale României au fost identificate printr-un chestionar, întâlniri bilaterale cu ministere și agenții, precum și forumuri de politică online și cu participare fizică. Prima problemă a fost cea a datelor, care a apărut în fiecare discuție. România nu dispune de un registru complet al clădirilor sale. Fondul de clădiri este descris pe baza datelor de recensământ, a strategiei de renovare din 2020 și a unor surse instituționale disparate, cele mai mari lacune existând pentru clădirile nerezidențiale. Până în martie 2023, certificatele de performanță energetică (CPE) erau transmise ministerului în formate diferite și nu au fost niciodată centralizate într-o bază de date unică. Pentru elaborarea NBRP, ministerul a analizat aproximativ 545 000 de fișiere, a identificat circa 227 000 de certificate valabile și a reținut aproximativ 90 000 de CPE la nivel de clădire pentru modelare. Pentru clădirile nerezidențiale, CPE valabile la nivel de clădire acoperă doar aproximativ 5 % din fond. Un registru național digital al clădirilor, finanțat prin Planul național de redresare și reziliență (PNRR), a fost lansat în iulie 2026 și este în continuare dezvoltat, părțile interesate descriindu-l în mod constant drept principala condiție prealabilă pentru obiective credibile.

A doua problemă a fost modul de alocare a banilor publici. Părțile interesate au descris programele de renovare anterioare ca funcționând după principiul „primul venit, primul servit”, în loc să vizeze clădirile cu cea mai slabă performanță, și au remarcat că PNRR, Fondul social pentru climă, fondurile de coeziune și Fondul pentru modernizare nu sunt încă legate de o traiectorie comună. În România, clădirile cu cea mai slabă performanță și gospodăriile afectate de sărăcie energetică se suprapun adesea, astfel încât o mai bună țintire ar servi ambelor obiective. A treia provocare este împărțirea fondului de clădiri între blocurile de locuințe din mediul urban, care au asociații de proprietari și acces la constructori, și locuințele unifamiliale dispersate din mediul rural, unde capacitatea administrativă, forța de muncă calificată și finanțarea sunt limitate. În fine, părțile interesate au menționat și lipsa deficitul de auditorilor energetici și a instalatorilor calificați, capacitatea limitată a ghișeelor unice existente și absența unui sistem eficient de verificare a calității CPE.

 

Scenariile ca fundament al planului

Pentru a înțelege implicațiile diferitelor instrumente de politică, am folosit scenarii prin care să arătăm părților interesate gama posibilă de atingere a obiectivelor. Cu ajutorul modelului fondului de clădiri Invert, calibrat pe bilanțurile energetice naționale, am simulat cinci scenarii până în 2050, care variază patru pârghii: aplicarea MEPS doar clădirilor nerezidențiale sau și celor rezidențiale, interzicerea cazanelor noi pe combustibili fosili, prețul CO₂ și bugetul pentru subvenții (tabelul 1). Scenariile nu sunt prognoze; ele au rolul de a face vizibile și de a supune discuției compromisurile dintre reglementare și instrumentele economice.

 

 Reglementare+ReglementareModeratMixtEconomic pur
MEPSRezidențiale și nerezidențialeRezidențiale și nerezidențialeDoar nerezidențialeDoar nerezidențialeNiciunula
Interzicerea cazanelor noi pe combustibili fosiliDaNuNuNuNu
Prețul CO₂75 EUR/t75 EUR/t75 EUR/t300 EUR/t300 EUR/t
Subvenții (anvelopă și încălzire din surse regenerabile)ModerateModerateModerateRidicateRidicate

Tabelul 1. Scenariile de politică modelate pentru România. În cele două scenarii cu buget ridicat pentru subvenții, se presupune că subvențiile sunt finanțate din veniturile sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri și transportul rutier (ETS2). În rapoartele EPBD.wise (în limba engleză), scenariile se numesc Regulatory+, Regulatory, Moderate, Mix și Pure economic. Sursa: Özer et al. (2026), EPBD.wise D2.2, tabelul 3.

 

În ceea ce privește consumul de energie finală, scenariile ajung mai aproape unul de celălalt decât ne-am putea aștepta. Consumul scade de la aproximativ 96 TWh în 2020 la circa 75–82 TWh în 2050, o reducere de aproximativ 15–22 %. Diferențele mai mari apar în mixul de purtători de energie (figura 1). În scenariul Reglementare+, interzicerea cazanelor pe combustibili fosili duce la o scădere constantă a consumului de gaze naturale, locul acestora fiind luat de biomasă și de pompe de căldură. În scenariile Reglementare și Moderat, care combină un preț moderat al CO₂ cu absența interdicției privind cazanele, gazele naturale rămân principalul purtător de energie în 2050. Cele două scenarii cu un preț al CO₂ de 300 EUR/t reduc, de asemenea, ponderea gazelor, dar în principal prin pompe de căldură, nu prin biomasă. Termoficarea rămâne la aproximativ 10 TWh în toate scenariile, astfel încât ponderea sa crește ușor pe măsură ce consumul total scade, cel mai vizibil în scenariile Mixt și Economic pur. Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final de energie al sectorului rezidențial crește de la aproximativ 43 % în 2020 la circa 80 % în 2050 în scenariul Reglementare+ și în cele două scenarii cu 300 EUR/t. În scenariile Reglementare și Moderat, gazele fosile acoperă încă aproximativ un sfert din consumul rezidențial în 2050, astfel încât ponderea surselor regenerabile rămâne vizibil mai mică, cu excepția cazului în care se presupune o pondere mare a gazelor din surse regenerabile. Ponderea inițială ridicată reflectă utilizarea pe scară largă a lemnelor de foc, astfel încât eficiența și sustenabilitatea încălzirii cu biomasă contează la fel de mult ca volumul acesteia. Asigurarea unei cantități atât de mari de gaze din surse regenerabile ar fi foarte costisitoare sau chiar imposibilă fără o traiectorie ambițioasă de eliminare treptată.

 

Figura 1. Consumul de energie finală al clădirilor rezidențiale și terțiare din România, pe purtători de energie, în cinci scenarii de politică, 2020–2050 (valorile de pe axă sunt exprimate în mii GWh pe an, adică în TWh). FV = fotovoltaic; ACM = apă caldă de consum. Sursa: Özer et al. (2026), EPBD.wise D2.2, figura 9.

 

Ce este necesar pentru atingerea obiectivelor articolului 9

Pentru clădirile nerezidențiale, am derivat pragurile corespunzătoare percentilelor 16 și 26 din distribuția modelată a consumului de energie primară pe categorii de clădiri. În 2020, consumul specific de energie primară variază de la aproximativ 50 kWh/(m²·an) pentru educație la 580 kWh/(m²·an) pentru sănătate, iar pragurile propuse pentru 2033 variază de la aproximativ 150 kWh/(m²·an) pentru educație la aproximativ 380 kWh/(m²·an) pentru clădirile din domeniul sănătății. În toate scenariile prezentate în figura 2, cu excepția scenariului Economic pur (care nu prevede MEPS), clădirile cu cea mai slabă performanță din toate categoriile ajung la nivelul acestor praguri sau aproape de acesta. În sectorul sănătății, de exemplu, valorile cele mai ridicate scad de la aproximativ 580 la 350–380 kWh/(m²·an). Fără MEPS, ca în scenariul Economic pur, o parte din suprafața din fiecare categorie rămâne peste pragurile pentru 2033, chiar și la un preț al CO₂ de 300 EUR/t (figura 2). Totuși, MEPS nu conduc, prin ele însele, la eliminarea treptată a încălzirii pe gaze, deoarece clădirile pot atinge pragurile impuse prin măsuri de eficiență, păstrându-și cazanele pe gaz. Doar scenariul Reglementare+, care adaugă interdicția privind cazanele, schimbă și sistemele de încălzire.

 

Figura 2. Consumul specific de energie primară al clădirilor nerezidențiale pe categorii, ordonat după ponderea suprafeței condiționate, în 2020 și în 2033 în trei scenarii, comparativ cu pragurile MEPS propuse pentru 2033 (cu roșu). Sursa: Conselvan et al. (2026), EPBD.wise D3.2, figura 9.

 

Pentru traiectoria rezidențială, rezultatele depind atât de politici, cât și de factorii de conversie în energie primară presupuși. Am presupus că factorul pentru energia electrică scade de la 2,5 la 1,8 până în 2050, iar cel pentru termoficare de la 1,5 la 1,15. În aceste ipoteze, doar cele două scenarii care extind MEPS la clădirile rezidențiale (Reglementare+ și Reglementare) ating reperul pentru 2030. Scenariul Reglementare ajunge la aproximativ 23 %, iar Reglementare+ la aproximativ 19 %, în timp ce scenariile Moderat, Mixt și Economic pur rămân la aproximativ 15 %, puțin sub pragul de 16 % impus (figura 3). Până în 2035, toate scenariile ating reperul de 20–22 %, deși cele fără MEPS rezidențiale o fac la limită. După 2035, situația se schimbă. Scenariile bazate pe prețul carbonului continuă să se îmbunătățească constant, scenariul Economic pur ajungând la aproximativ 65 % până în 2050, comparativ cu circa 49–52 % în cele două scenarii de reglementare.

 

Figura 3. Reducerea consumului mediu specific de energie primară al fondului de clădiri rezidențiale din România față de 2020, în cinci scenarii cu factori de conversie în energie primară descrescători, 2025–2050. Linii continue: scenarii cu MEPS rezidențiale; linii întrerupte: scenarii fără MEPS rezidențiale. Sursa: Özer et al. (2026), EPBD.wise D2.2, figura 12.

 

Două aspecte ajută la interpretarea acestor rezultate. În primul rând, indicatorul este consumul mediu specific de energie primară, în care biomasa (1,13) și gazele naturale (1,1) au aproape același factor de conversie. Prin urmare, trecerea de la gaze la biomasă abia se reflectă în indicator sau poate indica chiar conduce la o eficiență mai scăzută, motiv pentru care scenariul Reglementare+, care decarbonizează cel mai mult încălzirea, nu înregistrează cele mai mari economii de energie primară. În al doilea rând, ipoteza privind factorii de conversie contează tot mai mult în timp. Cu factori constanți, economiile din scenariul Reglementare+ sunt aproape neschimbate în 2030 (aproximativ 18 %), dar ajung doar la circa 36 % până în 2050, în loc de 49 %. O traiectorie care pare compatibilă cu obiectivele în 2050 poate depinde, așadar, parțial de evoluția sectorului energetic, și nu de renovarea clădirilor.

 

Comparația analizei noastre cu proiectul de NBRP al României

Proiectul de NBRP și scenariile noastre ajung la rezultate similare, dar sunt construite în moduri diferite. Planul României folosește un model de traiectorie conceput astfel încât obiectivele să fie atinse. Consumul mediu de energie primară al fondului rezidențial scade de la 210,9 kWh/(m²·an) în 2020 la 177,0 kWh/(m²·an) în 2030 (–16,1 %), 164,1 kWh/(m²·an) în 2035 (–22,2 %) și 110,6 kWh/(m²·an) în 2050 (–47,6 %), cele 43 % dintre clădirile cu cea mai slabă performanță asigurând cel puțin 55 % din economii. Scenariile noastre de reglementare ating un nivel similar în 2050 (49–52 %). Diferența constă în modul în care fiecare abordare definește drumul către atingerea obiectivului. NBRP traduce acest obiectiv în volume de renovare necesare: aproximativ 18 milioane m² de suprafață rezidențială pe an până în 2030, adică 2,75 % din fond, față de o rată de referință de aproximativ 0,5 % pe an în strategia din 2020. Planul estimează necesarul de investiții la aproximativ 28,6 miliarde EUR pentru 2026–2030 și la circa 115 miliarde EUR până în 2050, față de 2,9 miliarde EUR alocate prin PNRR pentru renovare energetică și consolidare seismică. Scenariile noastre analizează ce politici ar putea declanșa astfel de volume, iar răspunsul este că reperul pentru 2030 nu este atins decât dacă și clădirile rezidențiale sunt acoperite de MEPS sau de obligații comparabile. În proiectul de NBRP, MEPS pentru clădirile rezidențiale sunt opționale, iar eliminarea treptată a cazanelor pe combustibili fosili până în 2040 este descrisă doar ca una dintre direcțiile posibile, aspect asupra căruia Comisia a cerut clarificări, deși Ordonanța Guvernului nr. 16/2025 exclude deja sprijinul public pentru cazanele noi independente pe combustibili fosili.

Unele diferențe metodologice sunt, de asemenea, relevante pentru planul final. NBRP stabilește un singur prag MEPS național pentru toate clădirile nerezidențiale: 422 kWh/(m²·an) pentru 2030 și 340 kWh/(m²·an) pentru 2033, în timp ce analiza noastră identifică praguri pe categorii de clădiri. Cu un prag unic, spitalele și unele clădiri comerciale suportă cea mai mare parte a obligației, în timp ce birourile și școlile sunt foarte puțin afectate. Comisia a solicitat, de asemenea, României să verifice dacă pragurile orientative pentru 2040 și 2050 (308 și 264 kWh/(m²·an)) sunt compatibile cu un fond de clădiri cu emisii zero. NBRP menține constanți factorii actuali de conversie în energie primară, aspect pe care Comisia a cerut României să îl revizuiască, utilizează un factor de 0,92 pentru termoficare și exclude aproximativ 20 % din suprafața rezidențială ca fiind nelocuită. Astfel, suprafața rezidențială locuită din plan (aproximativ 526 milioane m²) se apropie de cele circa 520 milioane m² din modelul nostru. Suprafața nerezidențială de 62 milioane m² este mult sub estimarea noastră de aproximativ 90 milioane m², ceea ce arată cât de incertă rămâne situația de referință pentru clădirile nerezidențiale. În privința mesajului principal, ambele abordări converg: obiectivele pot fi atinse doar dacă ratele de renovare cresc de mai multe ori și datele se îmbunătățesc rapid.

 

Discuție și limitări

Rezultatele noastre se bazează pe un model fundamentat pe clădiri-tip (arhetipuri) și calibrat pe bilanțurile energetice, deoarece nu au fost disponibile date CPE reprezentative. Abordările bazate pe clădiri-tip tind să subestimeze dispersia consumului real de energie, astfel încât pragurile derivate din ele pot cuprinde prea puține clădiri dacă respectarea lor este verificată ulterior pe baza CPE sau a consumurilor măsurate. Prin urmare, pragurile percentilelor, atât ale noastre, cât și cele din NBRP, ar trebui recalculate după ce registrul clădirilor și baza de date a CPE vor fi funcționale. Modelul nu reprezintă sistemele de încălzire secundare, cum ar fi sobele de teracotă, frecvente în mediul rural din România, și nu modelează explicit producția de energie termică pentru termoficare sau sustenabilitatea biomasei. Măsurile pentru gospodăriile vulnerabile nu au fost modelate direct; bugetele mai mari pentru subvenții din două scenarii doar le aproximează. În fine, scenariile noastre nu includ costurile de investiții, astfel încât nu pot fi comparate direct cu cifrele de finanțare din NBRP.

Ținând cont de aceste limitări, cazul României oferă lecții valabile și dincolo de granițele sale. Datele trebuie să fie pe primul loc, dar așteptarea unui registru complet nu este o opțiune, iar o combinație transparentă de statistici, eșantioane de CPE și modelare poate susține obiective intermediare. Prezentarea mai multor scenarii, în locul unei singure traiectorii construite pentru a atinge obiectivele, oferă părților interesate o bază concretă de discuție și arată ce instrumente produc efectiv rezultatele. Alegerea indicatorului de energie primară și evoluția presupusă a factorilor de conversie ar trebui precizate explicit, deoarece pot face ca o traiectorie să pară mai mult sau mai puțin ambițioasă decât renovarea din spatele ei. Iar finanțarea ar trebui să urmeze clădirile cu cea mai slabă performanță, în care, în România, locuiesc și multe gospodării afectate de sărăcie energetică.

 

Concluzii

Proiectul de NBRP al României este unul dintre cele mai detaliate prime proiecte, cu praguri MEPS numerice și o traiectorie rezidențială cuantificată care atinge pe hârtie reperele articolului 9. Analiza noastră de scenarii arată ce presupune acest lucru în practică. Fără MEPS sau obligații comparabile pentru clădirile rezidențiale, reperul pentru 2030 este ratat la limită, iar fără o eliminare treptată clară a cazanelor pe combustibili fosili, gazele naturale rămân un combustibil important pentru încălzire în 2050. Prețul carbonului și subvențiile aduc economii mai mari pe termen lung, dar nu suficient de rapid. Până la termenul pentru planul final, la sfârșitul anului 2026, și în concordanță cu observațiile Comisiei, prioritățile sunt un registru al clădirilor funcțional, o decizie privind obligațiile pentru clădirile rezidențiale și o finanțare orientată către clădirile cu cea mai slabă performanță.